Zace si acum lângă pianul antic… Işi frământă degetele în acorduri pasionale. Clipe intens desfigurate se preling în apus… Pact etern cu tăcerea si solitudinea.
Răvăşesc trupul delicate îngânări de vioară, Dulci memorii ce evocă melancolia autumnală… Spini imbrăţişează focul mistuitor din spirit, Preludiul spre un nou decalaj.
Dragoste devorată de un infern steril, Picură lent in suflet umbre de durere si chin, Iar ea spre alte zări se-ndreaptă… Şi răstigneşte sărutul ei pe cruce…
Melancolie nocturnala – poza de Autumn, in Poezie · 22.1KB
_______________________________________ Occulta in nocte lassa lacrima veniet... Spectans intactus sed mox intabescam dolore nocente, Possem purgari perustus sensemque extrahere Ad me amoris umbra ambulat...
the great art of life is sensation,to feel that we exist,even in pain....
_______________________________________ Occulta in nocte lassa lacrima veniet... Spectans intactus sed mox intabescam dolore nocente, Possem purgari perustus sensemque extrahere Ad me amoris umbra ambulat...
Making a work of art out of life would mean making a work of art out of the people living it,for that we need to concentrate oposite feelings sometimes,even though it might feel as it would hurt....if we embrace this mentality,we no longer feel pain,only the sacrifice we are making in order to create that "art which is living"
The perception here can be different...the poem is nice,though you could try meditating a bit about the last part....i believe that we can crucify our gods,our lovers,even our ideals...but our emotions,never.
_______________________________________ Sapientia ars vitae est...
