Sc0rp0n
Administrator
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 47
|
|
Intuneric , clopotele unei biserici se aud batand a moarte, undeva in noapte, pierzandu-se in neant. In camera luminata de cateva lumanari negre, insangerate, se afla doar doua suflete, EL si EA.
EL este un tanar palid cu parul de culoarea abanosului si cu niste trasaturi ale chipului foarte ascutite. Are o privire lipsita de viata, goala, privind undeva in intuneric, in necunoscut. Pe fata lui se observa ceva, este suferinta, suferinta provocata de iubire. Lacrimi ii curg incet pe fata intristata. In cautatura lui se citeste iubirea, cea mai crunta iubire din cate s-au cunoscut vreodata, cea mai patimasa dragoste de la crearea omului
si totusi
EA este o fata aflata in pragul feminitatii, tanara, aproape o copila, inocenta, imbujorata, cu o privire ce ii tradeaza mereu sentimentele, este o persoana atat de neobisnuita
de o frumusete iesita din comun, o frumusete suspecta, ciudata, cum rar i se intampla unui om sa intalneasca in viata
O FRUMUSETE
DIABOLICA.
El se apropie de ea, este evitat, incearca sa o sarute, iarasi evitat. Incearca sa opreasca suvoiul de lacrimi ce se preling pe obrajii ei, nu reuseste, durerea ei este prea mare pentru a putea fi ucisa de el durerea ei nu poate fi ucisa, ASTA SIMTE EA
dar el stie ca o poate face fericita
ar face orice i-ar cere ea
AR MURI PENTRU EA.
El ii sopteste ceva la ureche, in ochii lui se vede speranta, iar in ochii ei se aprinde o licarire de fericire, o licarire ce seamana cu luceafarul ce dispare dimineata, este SPERANTA
a reusit, el a reusit sa-i trezeasca speranta.
Deodata ea intoarce privirea catre el, zambeste, el reuseste sa-i fure un sarut, mai vrea, ea se apropie de el, usor, cu pasii unei pisici, incepe sa-l sarute, dar nu este un sarut normal plin de pasiune, este unul ce izvoraste din cele mai adanci simtiri ale sufletului omenesc, un sarut ce izvoraste din iubire, iubire ce poate sparge orice granite, ar putea dstruge chiar si portile iadului, O IUBIRE MACABRA.
Deodata, o adiere de vant stinge lumanarile din incapere, in intunericul malefic ce s-a lasat, ei se iubesc, fara ca nimic din afara iubirii lor sa-i poata atinge.
Se aud voci in camera, sunt doar vocile lor, insemnate cu durere, durerea placerii, durerea fericirii, durerea iubirii, frica de toti cei ce vor sa-I desparta, si mai ales CURAJUL de a-i infrunta pe toti cei ce vor avea nesabuinta de a incerca sa le distruga dragostea.
El murmura ceva, este un juramant, un juramant pecetluit cu sangele lui:
- JUR CA TE VOI IUBI O ETERNITATE
JUR!!! Mana-i insangerata prinde mana ei si o strange, nu vrea sa-i dea drumul, este inspaimantat de tot ceea ce ar putea sa se intample daca ii da drumul
O iubeste, si simte ca este iubit.
Sangele lor se amesteca, iubirea lor are sangele ca pecete, acum nimic nu le mai poate distruge dragostea.
Ei stau imbratisati, murmurandu-si soapte de iubire. El si-a vandut sufletul, dar nu Diavolului si nici lui Dumnezeu, ci fetei pe care o iubeste, cea care este alaturi de el, si spera ca va fi mereu.
In camera intunecata domneste o tacere profunda, doar o inima se aude batand, este inima lui. Deodata aceasta tacere funerara este imprastiata de urletul unui lup ce urla la luna, este luna plina, el se gandeste ca ar putea fi un varcolac, zambeste spunandu-si ca asa ceva nu exista.
Intunericul camerei este spulberat de o lumina, este o lumanare aprinsa de ea, la lumina difuza ce se raspandeste in incapere el observa ca cea pe care el o iubeste are buzele insangerate
simte o durere seaca in zona gatului
duce mana intr-acolo
apoi si-o priveste
SANGE.
Soarele isi arata primele raze, dimineata a imprastiat intunericul mortuar al noptii. In camera se observa cateva mici pete de o culoare rosiatica, este chiar pecetea iubirii lor.
El sta alaturi de ea, o saruta, ea zambeste, e fericita. A reusit s-o cucereasca, a reusit s-o faca fericita. Asta e tot ceea ce si-a dorit .. s-o faca fericita
cu orice pret.
DAR TOTUL ESTE DOAR O DORINTA
23.4KB
_______________________________________
Lumea sunt eu: Eram cum sunt si azi, vagabond. Mintea celorlalti exista numai ca ipoteza a mintii mele. Lumea e asadar reprezentarea mea, lumea e sufletul meu, lumea sunt eu. Si oamenii? Marionete pretentioase ale teatrului meu interior, figurine grabite in pupila mea.
|
|
