Sc0rp†0n
Administrator
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 47
|
|
O poveste care ar trebui sa dea multor persoane de gandit. Sper ca si tu o sa o faci dupa ce ai sa termini de citit.
Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa se laude cu frumusetea inimii sale. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni sa vada si sa se minuneze. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Nu incapea indoiala, nu vazusera o inima mai frumoasa! Tanarul era foarte mandru de inima lui…
Dar a aparut un batranel care s-a invartit putin in jurul lui, apoi a rostit ca pentru sine:
- Mda, oarecum…
Intrigati, tanarul si admiratorii lui i-au spus:
- Cum asa, oarecum?!… Ce, stii vreo inima mai frumoasa?!
Batranul a aratat-o pe a sa: era o inima puternica dar plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau exact, colturoasa pe alocuri… Mai mult, din loc in loc ii lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani inca deschise…
- Poate fi asta o inima mai frumoasa?! isi sopteau oamenii. Tanarul radea in gura mare de pretentia batranului, cum ca ar avea o inima “mai altfel”… Dupa ce a examinat atent inima batranului, i-a spus razand:
- - Cred ca glumesti, mosnege! Priveste la inima mea: este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai durere…
- Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect dar n-as da inima mea pentru a ta. Fiecare cicatrice pe care o vezi reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – asa sunt eu, rup o bucata din inima mea si o dau omului de langa mine, care – adesea – imi da in schimb o bucata din inima lui, care se potriveste mai mult sau mai putin in locul gol ramas in inima mea. Nimeni nu masoara la milimetru, raman margini colturoase dar pe care eu le pretuiesc nespus de mult… pentru ca ele imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o farama din inima lor. Acestea sunt ranile deschise pe care le vezi, gaurile negre ale iubirii… Pastrez locurile astea asa, descoperite, pentru ca s-ar putea ca intr-o zi sa se razgandeasca si sa se intoarca la mine… sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Nu asta ar trebui sa fie adevarata frumusete a inimii? a incheiat, zambind usor, batranul…
Tanarul a ramas tacut, cu o lacrima in coltul ochiului. S-a apropiat timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o, cu mainile tremurand. Batranul a primit bucata, pe care a pus-o pe inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice, si a pus-o pe inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, marginile erau cam colturoase… Dar cata fericire era acoolo!
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in ea pulsa dragoste din inima celuilalt. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Ai impartit, vreodata, cu altii, inima ta?
_______________________________________
Lumea sunt eu: Eram cum sunt si azi, vagabond. Mintea celorlalti exista numai ca ipoteza a mintii mele. Lumea e asadar reprezentarea mea, lumea e sufletul meu, lumea sunt eu. Si oamenii? Marionete pretentioase ale teatrului meu interior, figurine grabite in pupila mea.
|
|
