RYFO
Release Yourself From Oppression
-=Pentru cei care au ceva de spus si nu au/stiu unde sa o faca=-
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
RYFO | Reguli | Inregistrare | Login
POZE RYFO
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Kitana
 | Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 48 ani |
|
Sc0rp†0n
Administrator
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 47
|
|
Roman de o profunzime zguduitoare, “Oameni în timp “ al lui Massimo Bontempelli abordează tema morţii şi a timpului prin prisma unui motiv fantastic în jurul căruia se dezvoltă naraţiunea: lovitura necruţătoare a unui destin care la fiecare cinci ani , cu o precizie inimaginabilă, condamnă la moarte câte unul din vlăstarele unei vechi famillii aristocratice, până la totala ei extincţie.
Soarta se instalează în viaţa familiei Medici din momentul morţii Bătrânei, care întruchipa prin trufie şi voinţă nestrămutată, forţa şi autoritatea unei clase sociale(nobilimea) acum condamnată să părăsească scena istoriei. Se stinge din viaţă în zorii noului secol (XX) făcând o profeţie sumbră: “Mor în bună rânduială şi nu văd nimic rău în asta căci toţi trebuie să murim[…] . Şi nu trebuie să se mai nască nici unul, e mai bine să se termine cu familia noastră. Bătrâna roti asupra dragilor săi urmaşi o privire şi încheie în felul următor: de altfel, nici unul dintre voi nu va muri bătrân!”
Îngroziţi de aceste ultime cuvinte ale femeii, “cei vizaţi” nici măcar n-au fost în stare să conceapă o asemenea realitate, mai degrabă ai sperat că au fost nişte vorbe în vânt, rostite la nebunie.
Şi totuşi destinul loveşte, cu precizie matematică, printr-o revenire fatală a unui termen de cinci ani, când are loc moartea câte unui membru al acestei familii. O dată cu înaintatea ciclurilor se împuţinează şi personajele. Conştiente de apropiatul lor sfârşit, mai rămân în cele din urmă ultimele vlăstare, şi anume două surori- legate printr-o strânsă afecţiune.
Termenul fatal înaintează progresiv către una dintre ele, nu ştim către care. În contextul acesta, starea lor înnebunită, oscilarea lor între vechea iubire reciprocă şi instinctul de supravieţuire,care o împinge până la inconştienţa urei pe una dintre ele şi sacrificiul amar, dispreţuitor al celeilalte sunt supuse unei analize unice, cu un intend fior tragic.
Astfel, Bontempelli încearcă să cunoască omul în profunzime, punându-l în situaţii ireale, neverosimile, miraculoase, care aduc la lumină o parte însemnată din el, parte ce n-ar fi putut fi descoperită dacă ar fi acţionat în condiţii reale, obişnuite.
Această stare neobişnuită de a-şi cunoaşte şi chiar de a-şi aştepta cu ani înainte momentul exact al morţii se complică şi mai mult cu incertitudinea dacă momentul temut va însemna propriul sfârşit sau acela al unei fiinţe dragi, cu care se află în mod paradoxal, într-o competiţie acerbă pentru incă cinci ani de viaţă. Mai precis spus, încă cinci ani de suferinţă deoarece persoana rămasă în viaţă nu va avea nici o clipă de linişte ci numai de frământări, find incapabilă să trăiască normal, ca un om obişnuit, preocupată de lucruri obişnuite, ştind că termenul fatal se apropie cu paşi repezi.
În acest roman, timpul joacă parcă rolul unui asasin necruţător. Odată cu trecerea lui toate vlastarele familiei Medici dispar. Dacă ne gândim bine este oarecum normal. Această viaţă este o călătorie care trebuie să ajungă mai devreme sau mai târziu la un sfărşit. Ieşit din comun este totuşi intervalul la care loveşte moartea şi faptul că “următorul” de pe listă este sigur de momentul în care pentru el nimic nu o să mai conteze.
TheSeeker
_______________________________________
Lumea sunt eu: Eram cum sunt si azi, vagabond. Mintea celorlalti exista numai ca ipoteza a mintii mele. Lumea e asadar reprezentarea mea, lumea e sufletul meu, lumea sunt eu. Si oamenii? Marionete pretentioase ale teatrului meu interior, figurine grabite in pupila mea.
|
|
| pus acum 17 ani |
|
